Literatura

NEBUNUL

Eşti numai drum, te umpli de răcoare,

Şi-n juru-ţi sunt doar ţăndări de lumini...

Şi calci prin pietre şi prin vreme ca prin spini,

Calci în beznă, între umbre... Şi te doare!...

Ţi-e timpul crud ca iarba şi ca vântul,

Ţi-e moale timpul, cum ţi-e moale zborul...

Din lacrimile Aurorei strângi tot dorul

Ce te absoarbe-n melcul său – Cuvântul.

E o orbire ce te cheamă-n orizont.

Te latră câinii-n răstigniri de drumuri.

Când zările ţi se ascund în fumuri,

Îţi fluieri de alean, de rostul tont...

Se naşte, din nimic, alt timp – sunt alte turnuri -

pe care te munceşti să-l tai felii. Tăişu-i bont.