Politică

În momentul actual, există o anumită legătură între situaţia politică din România şi cea din Grecia.

Acest lucru este determinat de lipsa de responsabilitate a liderilor politici implicaţi în procesul de decizie politică.

Cuvintele de bază care guvernează acţiunile celor doi lideri politici Tsipras şi Ponta sunt preluate din gândirea politică a vechilor greci (culmea!) care spuneau că "Prin Politikon se înţelege arta de a face tot ceea ce se poate face!"

Desigur, la momentul enunţării acestui dicton, el avea o dimensiune , oarecum nobilă, acel "tot ceea ce se poate face" trebuia pus în slujba comunităţii pe care îl reprezenta politicianul, acesta fiind pus în situaţia de a face "orice" pentru ca lucrurile să "meargă bine"!

Astăzi, premierul român face un joc politic penibil.

Îşi suspendă activitatea ca şef al PSD, dar nu spune nimic despre faptul că poziţia sa în fruntea Guvernului ţării este una care implică mult mai multe responsabilităţi şi care vizează toţi cetăţenii ţării!

Domnul Ponta este unul dintre cele mai bune exemple de politician incompetent profesional, promovat în funcţii politice de o responsabilitate imensă, doar pe baza "relaţiilor personale" în cadrul unor structuri de decizie politică, politician care nu face altceva decât jocuri mărunte, "combinaţii" de două parale, menită să-l menţină în poziţia de lider.

A cui lider?

... Liderul unei alte grupări de cetăţeni care, într-un fel sau altul, sunt şantajabili datorită istoriei lor personale, istorie adunată în dosare care se ţin ascunse şi care, ori de câte ori este cazul, sunt "arătate" respectivului cetăţean-politician, care în felul acesta este determinat să facă sau să nu facă ceva!!!

Această ocultă care ne guvernează viaţa a ajuns să reprezinte principalul capital politic în România contemporană!!!

Ce este aceea cinste? Ce este aceea corectitudine? Ce este acela profesionalism?

Dacă nu eşti şantajabil, în lumea politică de astăzi nu ai nici cea mai mică şansă de a fi promovat! Fără o fraudă financiară, care să conducă la alimentarea vreunui cont, fără un trafic de influenţă efectuat clar, fără o amantă, fără o tară sexuală, viitorul politic al unui om normal, de bună-credinţă, este otrăvit din start!!!

Trăim într-o conspiraţie a cocoşaţilor!

Partidele politice din România, acelea care şi astăzi sunt privite ca o soluţie pentru viitorul ţării, sunt măcinate de corupţie, pe înţelegeri transpartinice menite să devalizeze banii publici, prin intermediul unor indivizi care sunt numiţi "oameni de afaceri"!

În ultimii 25 de ani, nu avem exemple serioase de afaceri pornite şi derulate de întreprinzători, afaceri care să aducă prosperitate ţării!!!

Marile "afaceri româneşti" au fost bazate pe vinderea la fier vechi a peste 1300 de întreprinderi de dinainte de 1989, întreprinderi ridicate de părinţii noştri, cărora li se explica la respectiva vreme că sunt "generaţie de sacrificiu"!

Apoi alte afaceri de "succes" au fost cele prin care au fost preluate spaţii comerciale, care acum sunt închiriate la preţuri prohibitive de către noii stăpâni şi vânzarea la preţuri de nimic a industriilor româneşti de succes, contra a unor comisioane grase plătite în paradisuri fiscale sub forma onorariilor de asistenţă de specialitate!

Eu mă simt lezat în drepturile mele de cetăţean român şi european, atâta vreme cât sunt condus de un guvern care are în fruntea sa un alt cetăţean, care este acuzat de grave fapte de corupţie!

Sunt un om normal, care se străduieşte să-şi facă datoria faţă de stat, îmi plătesc impozitele, îmi respect contractele încheiate şi semnate de mine, în cadrul activităţii pe care o desfăşor şi, mă revolt în momentul în care văd că toată strădania mea este anulată prin actele de iresponsabilitate politică ale unui alt cetăţean, care are drept de decizie asupra vieţii mele economice şi sociale , care mă compromite în faţa Europei (devenind un cetăţean de mâna a doua!!!) , care îmi anulează şansele de a avea o viaţă liniştită, tihnită, în care să mă pot bucura de zilele pe care mi le-a dat Dumnezeu!

Sunt revoltat că presa românească, aceea care se doreşte a fi imparţială, ba chiar are pretenţii foarte ridicate în această privinţă, refuză cu ostentaţie să constate faptul, tot mai evident, că banii murdari, proveniţi din actele de corupţie care au devalizat statul român, au ajuns prin mijloace ocolitoare în visteria partidelor politice care astăzi au pretenţia că reprezintă poporul!

Atitudinea evazivă a celor care formulează întrebări şi a celor care dau răspunsurile la aceste întrebări, evitarea consecventă a adevăratelor probleme, sunt menite să conducă la o bălmăjeală continuă, preţioasă, aparent doctă, dar cumplit de falimentară pentru viitorul ţării.

Tsipras, în Grecia sa, a venit la putere prin nişte promisiuni halucinante, pe care grecii le-au crezut!

Astăzi Tsipras face exact ceea ce a spus că NU FACE! Stă la masă şi redactează cu europenii măsuri de austeritate pentru poporul său!!! Atunci, nu poţi să nu-ţi pui întrebarea : LA CE A FOLOSIT MASCARADA REFERENDUMULUI DIN 5 IULIE?

A folosit la păstrarea sa în fruntea politicii greceşti.

Băncile greceşti nu mai au bani, iar Tsipras este ca şi un comandant de navă, cu uniforma plină de fireturi, care se plimbă pe puntea superioară, îşi face fotografii, timp în care cala navei se umple cu apa care intră printr-o mulţime de găuri!

Similar, şi domnul Ponta a venit la putere cu o serie de afirmaţii, care s-au dovedit de-a lungul timpului că sunt neadevăruri:

- A afirmat tot timpul că are o majoritate care va schimba soarta ţării, iar USL-ul s-a dovedit a fi o mare gogoriţă;

- A afirmat că este exponentul unei coaliţii de oameni cinstiţi şi competenţi, iar astăzi vedem trei sferturi dintre preşedinţii de consilii judeţene cercetaţi pentru acte de corupţie, vedem miniştri duşi cu duba la DNA, s-a ajuns până la nivelul vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor!

- A afirmat că va redresa economic România şi, vedem, a luat bani împrumut pe care i-a folosit în consum (nu în investiţii!!!) şi renunţă la drepturile României din tranzacţiile internaţionale ( cazul Rompetrol!!!)

- A afirmat că se va preocupa de marile probleme ale ţării şi în realitate vedem doar jocuri politicianiste de nivel scăzut (spre penibil), iar comportamentul politicienilor este comparabil cu cel al copiilor de grădiniţă, care nu se mai joacă unii cu alţii, îşi iau jucăriile şi pleacă!

În tot acest timp, struţocămila care se numeşte PNL, care ar repreznta opoziţia politică românească, nu are nici un fel de autoritate în faţa cetăţenilor responsabili, deoarece şi ei au participat masiv la devalizarea economiei, şi ei au utilizat bani murdari în activitatea de partid, şi ei au promis şi nu s-au ţinut de cuvânt, şi ei au o mulţime de reţinuţi pentru fapte de corupţie grave care au prejudiciat bugetul ţării!!!

Adică exact acelaşi buget pe care noi, ceilalţi ne străduim să-l alimentăm cu impozitele pe care le plătim!!!

Revenind la domnul Ponta, acesta joacă partitura "responsabilităţii", în mod enervant şi infantil, face tot felul de exprimări emoţionale, mimând probitatea , uzează enervant de prezumţia de nevinovăţie, care, în modul în care o face, ar putea fi aplicabilă unui cetăţean de rând, dar în cazul său nu se aplică, deoarece poziţia pe care o are implică o responsabilitate, care-i lipseşte, lucru rău pentru cetăţeni şi pentru ţară!

Nu trăim normal. Iar aceasta nu se întâmplă din cauza noastră, ci din cauza unor terţi incompetenţi, împăunaţi cu false pretenţii, care s-au învăţat să trăiască bine şi să se lăfăie în privilegii.

La vremea sa, Lenin spunea că cel mai mare pericol pentru dictatura proletară este apariţia aristocraţiei proletare!

Astăzi vremurile s-au schimbat. Proletarii nu mai există! Există doar bugetari!

Marea certitudine contemporană o reprezintă cheltuielile bugetare!!!

Iar noi trebuie să ne ferim, cum putem, de dictatura incompetenţilor cu fumuri şi a semidocţilor, de conspiraţia imbecililor şi a mişeilor, care ne înconjoară din toate părţile!

Literatura

 I

De mult pribeag, risipitor de semne

În toate adunate, fără rost,

Închipuind parabole solemne

Din salbe de nimicuri care-au fost,

Ajungi la miezul veştejirii,

Acolo unde timpul se înnoadă

Ca şarpe păcătos de-al amintirii,

Din vremuri când copacul avea roadă...

Şi-ţi numeri, poate, de-i putea, arginţii

Ce-i dobândeşti, de peste tine,

Când te-ai pierdut în truda minţii

Şi ai muşcat doar din suspine.

Ţi-au mai rămas din îngeri doar jivine

Şi numai cinci icoane, de-unde te văd sfinţii

Politica

Grecia şi problemele pe care le duce cu ea

Problemele pe care le ridică criza din Grecia sunt mult mai mari decât ar părea ele la prima vedere.

Complicţiile vin din spate de tot, din istoria frământată a secolului al XX-lea, sunt complicate şi astăzi, ca şi o consecinţă a politicilor duse în Balcani de vreo treizeci de ani încoace şi tind să-şi proiecteze această caracteristică şi în viitorul apropiat, cu anumite extensii pe termen mediu.

În al Doilea Război Mondial, germanii nu ar fi vrut să "se încurce" cu Grecia. Prezenţa lor în zonă, care fusese destul de paşnică în prima fază a războiului, a fost determinată de faptul că italienii, conduşi de Mussolini, aveau "nevoie" de o victorie pe calea pe care o visa Il Duce, aceea de a reînfiinţa Imperiul Roman. Prin urmare, invidios pe victoriile germane din Polonia, Franţa, Benelux şi Norvegia, dictatorul italian a simţit şi el nevoia de a atace "pe cineva", prin urmare a atacat Albania şi Grecia.

A fost învins în mod exemplar, mai mult s-a trezit şi cu prezenţa unui corp expediţionar britanic.

Germania fascistă, care în acea perioadă a anului 1941 era preocupată de declanşarea Planului Barbarossa, atacul împotriva URSS, a descoperit cu neplăcere că trebuie să-şi dizloce trupe importante pentru a interveni în Grecia în ajutorul aliatului italian. Desantul trupelor aeropurtate germane în insula Creta, conduse de generalul Student au fost un exemplu de misiune militară foarte bine finalizată!

Operaţiunea militară a durat câteva săptămâni, germanii au făcut prăpăd pe unde au trecut şi pacea germanică a fost instalată.

Totuşi, trebuie avut în vedere că germanii i-au avut ca principali adversari în acea perioadă pe englezii din corpul expediţionar. Grecii făceau faţă cu succes italienilor, dar nu rezistau în faţa germanilor.

Cu toate acestea, cele 6 săptămâni de întârziere în declanşarea operaţiunilor militare împotriva URSS, spun istoricii militari, ar fi fost una dintre principalele cauze care i-au împiedicat pe germani să câştige războiul în Răsărit, deoarece operaţiunile militare s-au împotmolit în noroaiele toamnei şi în gheţurile iernii. Numai că asta este o altă poveste.

Englezii, prin mintea şi intenţiile primului lor ministru Chruchill au avut foarte serios în vedere controlul asupra Balcanilor. A existat chiar o tentativă ca Marea Debarcare să se producă în aceste teritorii, cu atât mai mult cu cât aceasta era controlată de Marina Regală Britanică, de care Marina Italiană se temea, la modul cel mai propriu. Numai că, până la urmă marea operaţiune militară s-a proodus în Normandia.

La sfârşitul războiului Churchill dorea controlul Greciei. Stalin dorea controlul României.

Grecia era la acea dată preponderent comunistă, în vreme ce noi nu avea nimic comun cu comunismul... doar armatele ruseşti de ocupaţie.

La sfârşitul războiului Grecia a fot ţară învingătoare, timp în care România a fost declarată ţară învinsă, cu toate consecinţele care au provenit din acest statut!

Stalin avea calculele sale, pe care domnii occidentali nu le mai amintesc astăzi, din varii cauze. El îşi făcuse calculele că, având în Grecia, dar şi în Italia structuri puternice ale partidelor comuniste va putea controla zona aceea, sprijinind activitatea acestora prin fonduri secrete.

Atât de bine s-au desfăşurat lucrurile încât în 1946 în Grecia s-a declanşat un război civil care a durat până prin 1949. Se luptau grecii din Armata democratică – o aripă militară a Partidului Comunist Grec – şi armata guvernamentală sprijinită de americani şi britanici.

După terminarea acestui război mase mari de oameni s-au refugiat în ţările comuniste în acea vreme.

În 1952 Grecia a intrat în NATO, odată cu Turcia, devenind aliată a vecinei sale cu care avea nenumărate probleme de delimitare a frontierei maritime, dattorate unor insule revendicate de ambele părţi.

Tot pe la începutul anilor '50 Greciei i se cere să renunţe la jumătate din datoria de război a Germaniei către ea, în schimbul declanşării Planului Marshall, care , astfel, ar fivizat-o şi pe ea.

După 1950 în Grecia se instalează un regim profund anticomunist care durează cam 15 ani, până când cunoaşte o oarecare relaxare, permiţând forţelor de stânga să aibă un reviriment.

Însă totul se termină cu lovitura de stat "a coloneilor" din 1967 care va instaura un regim dictatorial până în 1974, când Grecia revine la democraţie.

În această perioadă forţele de stânga au acţionat şi prin intermediul unor organizaţii radicale, de-a dreptul teroriste.

Grecia este o ţară fără o economie foarte dezvoltată. Se bazează pe turism, pe servicii, pe agricultură (în special producţia de citrice şi măsline), însă are una dintre cele mai importante flote maritime din lume, Bursa de navlu de la Atena fiind una foarte importantă. Ori transporturile maritime sunt cele care influenţează cu până la 10% preţurile mărfurilor la scară mondială.

După înfiinţarea Uniunii Europene, Grecia este membră din 1981 şi face parte din spaţiul Schengen din 2000.

În momentul de faţă Grecia este indispensabilă ca membru al Flancului sudic NATO, cu atât mai mult cu cât, în acest moment sunt "complicaţii" militare extrem de serioase în Orientul Mijlociu, este o continuă stare de război în Siria, Rusia are o puternică bază militară la Tarsis şi o flotă puternică staţionată în Limasol (Cipru), port pe care l-a închiriat nu de mult de la ciprioţi.

Prin urmare problemele pe care le traversează astăzi Grecia, vrem – nu vrem, interesează întreaga comunitate europeană, precum şi Alianţa Nord-Alantică.

Lucrurile sunt complicate. Pe de o parte UE şi FMI sunt îndreptăţite să ceară banii împrumutaţi de greci, bani pe care grecii nu-i au şi nici nu au de unde-i scoate, dar pe de altă parte grecii se aşează la masa tratativelor cu "o grămadă" de argumente, destul de serioase şi, până la un moment dat, convingătoare.

Prin urmare situaţia este foarte complicată, iar despre "chestiunea grecească" noi vom mai auzi, multă vreme de aici înainte.

Literatura

NEBUNUL

Eşti numai drum, te umpli de răcoare,

Şi-n juru-ţi sunt doar ţăndări de lumini...

Şi calci prin pietre şi prin vreme ca prin spini,

Calci în beznă, între umbre... Şi te doare!...

Ţi-e timpul crud ca iarba şi ca vântul,

Ţi-e moale timpul, cum ţi-e moale zborul...

Din lacrimile Aurorei strângi tot dorul

Ce te absoarbe-n melcul său – Cuvântul.

E o orbire ce te cheamă-n orizont.

Te latră câinii-n răstigniri de drumuri.

Când zările ţi se ascund în fumuri,

Îţi fluieri de alean, de rostul tont...

Se naşte, din nimic, alt timp – sunt alte turnuri -

pe care te munceşti să-l tai felii. Tăişu-i bont.

Politica

O FI TSIPRAS VREUN FEL DE NAPOLEON BONAPARTE?

Duminică, la referendumul grecesc s-a votat NU! Adică un vot favorabil premierului Tsipras.
Imediat ministrul de finanţe grec şi-a dat demisia! Nu ştiu cauzele şi... nici nu mă prea interesează! Se pare că ar fi fost la mijloc nişte declaraţii de ale lui, care i-ar fi deranjat pe colegii săi din guvern!
Omul ştia ce greu îi va fi să negocieze în continuare!
"Jucându-mă" de-a istoria, îl asemăn pe Tsipras cu Napoleon Bonaparte în timpul campaniei din 1812, din Rusia.
Napoleon a câştigat la Borodino o mare bătălie! Numai că după aceea Napoleon a avut înţelepciunea să înţeleagă şi să spună : ÎNCĂ O VICTORIE CA ASTA ŞI PIERDEM RĂZBOIUL!
Tsipras a înregistrat o victorie. Şi se bucură...
Napoleon a pierdut în 1812!!! Total!
În 1996 în Austria a venit la putere un partid fascist, care a iritat pe toată lumea, cu tot felul de idei!...
A rezistat în faţa Europei timp de un an şi jumătate!
În rest suntem bine, bine pe care vi-l dorim şi dumneavoastră!