Doamna Chiajna a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale istoriei noastre, o femeie deosebită, extrem de inteligentă, dotată cu un simţ politic de excepţie care, a influenţat istoria poporului român pentru o perioadă lungă de timp, de cel puţin 150 de ani după ea. Voi argumenta această afirmaţie, care poate părea ciudată.
Chiajna este , de fapt , forma slavonizată a numelui românesc Despina. Lucrul cel mai ciudat este că, în realitate, numele de botez al Chiajnei a fost Ana! Cu toate acestea ea a rămas în istorie cu numele de Chiajna.
Chiajna a fost fiica marelui domn al Moldovei, Petru Rareş. Acesta a fost unul dintre fii nelegitimi ai marelui Ştefan cel Mare, dar care a fost recunoscut oficial de marele domn, ca fiu al său cu drept de succesiune la tron , prin ardere pe umărul stâng cu Micul Sigiliu al Moldovei, acela care era utilizat personal de Ştefan cel Mare, atunci când îşi scria documentele personale, corespondenţa etc. Uzanţa făcea,
ca în acea perioadă Marele Sigiliu să fie utilizat pentru corespondenţa diplomatică, acte de împroprietărire, hotărâri judecătoreşti prezentate Domniei şi alte asemenea documente speciale.
ca în acea perioadă Marele Sigiliu să fie utilizat pentru corespondenţa diplomatică, acte de împroprietărire, hotărâri judecătoreşti prezentate Domniei şi alte asemenea documente speciale.
Trebuie vorbit puţin despre Petru Rareş.
Petru Rareş ajunge pe tron după "epuizarea" unei "linii" de moştenitori direcţi ai lui Ştefan cel Mare.
După Ştefan cel Mare, imediat pe tronul Moldovei urcă Bogdan cel Orb (sau Bogdan al III-lea). Acesta a fost fiul lui Ştefan cel Mare din a treia căsătorie a sa, cu doamna Maria Voichiţa - fiica lui Radu cel Frumos, care a fost domn al Ţării Româneşti, după ce l-a dat jos de pe tron pe fratele său Vlad Ţepeş cu sprijinul ienicerilor lui Mahomed al II-lea, cel care i-a fost amant în harem, în tinereţea sa.
La data urcării pe tronul Moldovei, Bogdan avea cam 25 de ani, era tânăr şi puternic, DAR era orb de un ochi, în urma unei răni contractate în bătălia de la Codrii Cosminului, din 1497, când l-a însoţit pe tatăl său, Ştefan cel Mare şi unde a comandat un corp de cavalerie uşoară în luptă. Aspectul este interesant, deoarece "legea" Evului Mediu spunea că pe tron putea urca doar un pretendent "întreg la trup", iar Bogdan avea o infirmitate!
Alt aspect interesant, care va avea o anumită însemnătate în povestea asta pe care o scriu acum, În timpul domniei sale, Bogdan a intrat în conflict cu Radu cel Mare, domnul Ţării Româneşti.
După Bogdan al III-lea, pe tronul Moldovei urcă Ştefăniţă (Ştefan al IV-lea), fiul lui Bogdan, care urcă pe tron la 11 ani (fiind minor, ţara este condusă de către un Consiliu de Coroană) şi domneşte 10 ani, până în 1527.
După Ştefăniţă, pe tronul Moldovei urcă Petru al IV-lea Rareş.
Petru Rareş s-a născut din legătura nelegitimă a lui Ştefan cel Mare cu Maria, din neamul boierilor Cernat, stăpânitori ai domeniului Brateş, renumit pentru lacurile şi iazurile cu peşte. De fapt, porecla de Petru Rareş Măjeriu, i se trage domnului Moldovei de la faptul că era un mare negustor de peşte care făcea comerţ cu peşte viu, transportat în nişte butoaie mari, trase de 4 boi (sau 6!) , cărora li se spunea în epocă MĂJI.
La urcarea sa pe tron, Petru Rareş avea circa 40 de ani. Era deja căsătorit cu fiica unui boier moldovean , pe nume Maria, cu care a avut 5 copii. Este interesant să ştim care a fost traseul lor în viaţă: Primul copil, Bogdan, a fost boier în Sfatul Domnesc vreme de 6 ani (1528-1534). Apoi prinţesa Chiajna, a fost căsătorită cu Mircea Ciobanul, domnul Ţării Româneşti. fiu al lui Radu cel Mare. Ion , al treilea copil, va muri de tânăr în 1532. Ana, a doua fiică, se va căsători cu Vlad Înecatul, domnul Ţării Româneşti, iar ultima sa fiică, din prima căsătorie, se va căsători cu marele boier Ion Movilă ( familie înobilată de Ştefan cel Mare, cunoscută prin legenda Aprodului Purice!!!) şi va fi mama unor doi mari domni , viitori ai Moldovei - Ieremia şi Simion Movilă, precum şi a unei linii dinastice polono-moldovene care vor culmina cu căsătoria unei prinţese din acest neam cu regele Franţei Ludovic al XV-lea!!!)
Murind prima soţie a lui Petru Rareş, el se va căsători din nou, în 1530 cu Elena Brancovici (Jelena Brancovic), din familia care a dat regi Serbiei.
Din această căsătorie va avea patru copii, dintre care doi - Iliaş al II-lea Rareş şi Ştefan al VI-lea Rareş vor urca pe tron, Constantin, decedat tânăr, a fost prinţ al Moldovei şi Ruxandra, cea care va deveni soţia ultimului mare Muşatin, Alexandru Lăpuşneanu, cea care va muri în 1570.
Doamna Chiajna şi-a petrecut adolescenţa, crescută fiind, de mama sa vitregă - Elena Brancovici, căreia, se pare, nu i-a păstrat o amintire neplăcută. De asemenea, relaţiile cu fraţii săi vitregi, se pare, au fost destul de bune, ţinând legătura cu Ruxandra, doamna Lăpuşneanului, pe care a ajutat-o după încheierea primei domnii a soţului său Alexandru Lăpuşneanu, în 1561.
Din căsătoria sa cu Mircea Ciobanul (poreclă dobândită din cauza faptului că era un mare comerciant cu ovine în Imperiul Otoman!), Chiajna a avut cu soţul său trei băieţi : Petru, Mircea şi Radu şi patru fete Anca (Ana), Alexandra-Ruxandra, Marina şi Dobra.
Am întâlnit, însă referinţe bibliografice cum că şi Voica, cea care se va căsători cu Pătraşcu cel Bun, mama lui Petru Cercel şi al lui Mihai Viteazul, ar fi fost tot fiică a Chiajnei, dar concepută în afara căsătoriei sale domneşti. Dar, în acelaşi timp sunt surse bibliografice care susţin că acea Voica ar fi fost din neamul boierilor de Slătioara.
Acuma să vedem ce s-a întâmplat cu copii Chiajnei şi cum a fost epoca în care aceasta a trăit.
În anii de domnie ai soţului său, Chiajna a fost, relativ "liniştită politic". Era normal, deoarece era preocupată, în primul rând cu conceperea şi creşterea copiilor săi. Totuşi a fost marcată de întreruperile domniei soţului său, cauzate de războaiele civile din Ţara Românească.
Mircea Ciobanul a domnit astfel:
- a urcat pe tron în 24 ianuarie 1545, dar a fost imediat alungat de pe tron;
- a revenit rapid, adus lupte grele între 25 februarie şi 2 martie 1545, după care a domnit până în 15 noiembrie 1552, când familia sa a fost alungată de pe tron de către armatele lui Radu Ilie;
- Revine cu trupe turceşti şi cu mercenari angajaţi , îşi recâştigă tronul în 11 mai 1553 şi domneşte până în 11 martie 1554. Urcă pe tron Pătraşcu.
- În ianuarie 1558, urcă din nou pe tron până în septembrie 1559, când moare şi va fi înmormântat la Biserica Domnească de la Curtea Veche, ctitoria sa.
În timpul vieţii sale Mircea Ciobanul a fost unul dintre marii sprijinitori ai culturii româneşti, finanţându-i pe Dimitri Liubavici şi pe Diaconul Coresi în activitatea lor tipografică!!!
După moartea soţului său, în 1559, Chiajna devine un mare personaj politic în Balcani şi în Imperiul Otoman!
Se pune în fruntea armatei sale de mercenari (cu armură!!!) şi duce trei lupte cu armatele boierilor munteni, pe care le câştigă. Luptele s-au dat la Româneşti, Şerpăteşti şi Boian. În urma acestor victorii, pe tronul Ţării Româneşti va urca fiul Chiajnei, Petru cel Tânăr, dar ea va fi cea care va domni efectiv, deoarece fiul său la urcarea pe tron avea doar 13 ani şi era minor, în plus era bolnăvicios. Petru ce Tânăr va domni (adică Chiajna!) până în 1568.
Chiajna va duce o diplomaţie extrem de activă în zonă şi în epocă, cultivând relaţii extrem de utile, ajungând până la nivel de prietenie cu soţiile imperiale turceşti din Harem, fiind de notorietate prietenia (întreţinută cu daruri frecvente) cu evreica Nurbani, cu Safegi Veneţianca şi cu sultana Valide (aspect foarte important!!!).
Fetele sale au fost căsătorite foarte bine, spun eu.
Marina urma să se căsătorească în Imperiul Otoman cu prinţi greci. De la început au fost doi pretendenţi la mâna ei. Primul a fost Ioan (Iane) Cantacuzino, poreclit Şeitan Oglu (Fiul Dracului), om foarte bogat, poate cel mai bogat om din Imperiu, deoarece el era cel care deţinea monopolul comerţului cu mirodenii şi pietre preţioase. Al doilea pretendent a fost Stamatie Paleologul, nepotul patriarhului ortodox de Constantinopol, descendent direct al împăraţilor Paleologi ai Bizanţului.
Curios este faptul că deşi "peţitorul" Marinei este Marele Patriarh Iosif Paleologul, prima preferinţă a acestuia a fost Ioan Cantacuzino!
Acest prinţ grec, teribil de bogat, avea însă câteva defecte: Era bătrân - potenţialul mire avea circa 70 de ani - era urât şi nu se mai spălase de vreo treizeci de ani!!!
Marina era îngrozită! S-a plâns mamei sale că ea îşi ia zilele, dar nu va sta lângă omul acela, prin urmare Chiajna trebuie să ia "măsuri", să evite scandalul diplomatic imens ce se preconiza, dar ŞI să ţină cont de dorinţa fierbinte a fiicei sale pe care, îşi dădea seama că o nenorocea! Prin urmare, în cel mai pur spirit rocambolesc, va trimite un "comando" din trupele sale speciale, noaptea, să atace alaiul soţilor Cantacuzino (nunta s-a oficiat la Bucureşti!), care o vor răpi pe Marina, dar şi... o parte însemnată din darurile pe care aceasta le-a primit cu ocazia căsătoriei sale. Prin urmare căsătoria s-a făcut, dar nu s-a consumat.
Această poveste îi va atrage Chiajnei nişte duşmani foarte puternici şi periculoşi!!!
Nu ştiu ce să spun în continuare, legat de Marina, deoarece sursele mele bibliografice devin confuze. Am găsit câteva variante, dar mărturisesc, nu ştiu care e cea corectă. În orice caz, toate se întâmplă după decesul lui Ian Cantacuzino Şeitan Oglu, cu care Marina era oficial căsătorită.
În prima variantă, soţul următor al Marinei a fost Stamate Paleologul, nepotul patriarhului Iosif al Constantinopolelui.
În a doua variantă, soţul următor a fost Andrei Cantacuzino Şeitan Oglu, fiul lui Ioan.
( Există şi o a treia variantă, cea în care Marina fuge şi se căsătoreşte cu un boier român, Radu Socol, dar eu nu am găsit informaţii că fuga asta s-ar fi încheiat cu o căsătorie. E posibil să fi fugit... doar aşa! ... Să fi fugit şi să se fi întors... înapoi.)
Este foarte posibil să fi fost, însă, căsătorită succesiv cu cei doi prinţi greci, deoarece Stamate Paleologul, se pare, dispare la un moment dat din cronici.
Regret, nu ştiu mai mult şi nu mă hazardez să emit păreri de ale mele. Oricum , după cum vă daţi seama, Marina nu a răbdat foame la viaţa sa!!!
Foarte important, legat de aceste căsătorii, este faptul că această înrudire cu prinţii greci, Cantacuzini şi Paleologi, va legitima, după vreo 200 de ani, prezenţa în Principate a domnilor fanarioţi (după 1711 în Moldova, respectiv 1714 în Muntenia), care vor revendica atât descendenţă Basarabă, cât şi Muşatină!!!
Dobra, a doua fiică a Chiajnei, a avut şi ea un destin spectaculos. Mai spectaculos decât al Marinei!
În prima fază, Chiajna a dorit să o căsătorească pe Dobra cu Despot -Voda, domnul Moldovei. Numai că erau câteva probleme. Primul era legat de faptul că Iacob Heraclid, alias Despot Vodă era catolic. Iar Dobra era ortodoxă. Cu toate acestea nunta se anunţă, fiind invitaţi la aceasta o mulţime de capete încoronate. Iacob Heraclid viza legitimarea sa prin căsătoria cu o prinţesă de sânge din neamul Muşatinilor (şi Basarabilor!), fapt care ar fi dus la situaţii politice excepţionale în zonă, domnul Moldovei având legături de rudenie cu prinţii greci de Bizanţ (deşi erau contestate de unele voci, despot fiind catalogat de către unii ca fiind impostor şi aventurier).
Cu toate acestea logodna este anunţată oficial, numai că exact cum a fost anunţată, tot aşa a fost şi ruptă, deoarece Chiajna prin serviciul său secret a aflat că, de fapt, principala intenţie a lui Iacob heraclid era să-l răstoarne de pe tron pe Petru ce Tânăr, fratele Dobrei şi să-l pună pe tronul Ţării Româneşti pe Dimitrie, fratele său adoptiv. Prin urmare tentativa de căsătorie a Dobrei eşuează.
Dobra era o femeie foarte frumoasă. Se spune că era răpitor de frumoasă!
Prin urmare nu este de mirare că a stârnit pasiuni în epocă! După momentul anului 1568, când fratele său (cu familie cu tot) trebuie să plece în exil, pe tronul Ţării Româneşti urcând Alexandru al II-lea Mircea, o vreme familia Chiajnei a locuit în Istambul... deşi "locuit" nu este cel mai propriu, deoarece Petru (cel Tânăr), bolnav, va ajunge la Galipoli, apoi la Ankara, apoi... va muri - se pare că de tuberculoză (oftică).
În această perioadă se îndrăgosteşte de Dobra , ambasadorul regelui francez Francisc I-ul, pe numele său Grandchamps, om bogat şi influent, dar care nu a fost preferat de Chiajna, pentru că spunea ea, nu e de acord ca fata ei să "meargă atâta de departe de casă"!
Întâmplările acestea se petreceau prin 1568-69, când Chiajna avea duşmani puternici, iar pe tronul Imperiului Otoman era, poate , cel mai slab sultan - Selim cel Beţiv!
Atunci, Chiajnei şi familiei sale i se impune un exil în Alep (Siria), trăieşte cu 20 de aspri pe zi, bani daţi de sultan, face comerţ la taraba cu legume , fructe şi mărunţişuri şi ... întreţine relaţii cu prietenele sale din haremul sultanului. Mircea şi Radu sunt ostatecii sultanului.
Chiajna le scrie fiilor săi să treacă la islam, indiferent de consecinţe şi de ce va spune lumea, deoarece aşa nu vor mai fi pretendenţi la tronul Ţării Româneşti şi vor scăpa de pericolul asasinării lor. Ulterior aceşti doi fii ai săi, sub numele de Ahmet şi Iusuf (?) vor face carieră în administraţia imperială turcă.
Mircea şi Radu trec la islam în anul 1571, anul dezastrului militar de la Lepanto!
Dobra, în cele din urmă se va căsători cu Ioan, Logofătul de Piteşti, va avea mai mulţi copii cu acesta, din care o fată se va căsători cu Contele de Nagyvarad (Oradea ), apoi fiica acestora se va căsători cu un baron Kendefy (Cândeştii de Haţeg), linia genealogică va sta aici vreo trei generaţii, ca mai apoi, urmaşii direcţi ai acestora (feminini!) vor intra în Casa de Hanovra Brunswick- Luneburg, Sofia de Celle devenind soţia celui care va deveni George I al Angliei.
Lina genealogică este directă. De la actualul Prinţ Charles, cu nouăsprezece generaţii în spate, îl regăsim pe Mircea cel Bătrân, participantul la ultima cruciadă, cea din 1396, de la Nicopole!!!
Dar să revenim la fetele Chiajnei.
Alexandra (Ruxandra) se va căsători cu Neagoe, Banul Olteniei. Este important acest moment, pentru că de aici începe marele moment al înrudirii Craioveştilor, în mod direct, cu Basarabii!
Ana (Anca) va avea parte de destinul cel mai spectaculos dintre toţi copii Doamnei Chiajna!
Vă semnalam la început că între sultana Valide şi Chiajna era o mare prietenie. Ei, prietene fiind, au făcut în aşa fel încât copiii lor să se cunoască! Prinţul Murad (la acea vreme era Sangeac-bei de Magnesia, paşă cu două tuiuri) s-a îndrăgostit atât de tare de Ana (Anca), încât a luat-o de soţie, a dus-o în haremul său. Căsătoria aceasta a avut loc în 1574, pe când încă pe tronul imperial era Selim cel Beţiv. La scurtă vreme Murad urcă pe tron sub numele de Murad al III-lea, iar Chiajna devine soacra sultanului. În epocă a rămas de pomină alaiul cu care Chiajna era însoţită în Serai, unde sultana Valide o aştepta să-şi bea cafeaua de dimineaţă şi unde stăteau de vorbă împreună...
Ar fi interesant de ştiut destinul copiilor celor doi soţi!!! Numai că eu, din păcate, nu-l ştiu!
Doamna Chiajna a fost un mare personaj al istoriei noastre, în mare parte nedreptăţit de istoria noastră, a fost nedreptăţită şi de scriitorii care au scris despre ea!... Pe de altă parte , dacă veţi citi această scurtă poveste a mea, veţi înţelege că a fost şi extraordinar traseul său istoric, complex şi nemaiatins de nimeni! A fost o "Doamnă de Fier" a românilor iar politica pe care a dus-o a lăsat urme adânci în istoria Ţărilor Româneşti!
A fost singura doamnă română, care a condus EFECTIV armate pe câmpul de bătălie! Şi a înregistrat victorii militare!
Legăturile de rudenie cu marile case nobiliare europene, făcute de Chiajna şi de ceilalţi copii ai lui Petru Rareş, practic , au creat relaţii puternice între familii nobiliare, turce şi greceşti, din Imperiul Otoman, mari case nobiliare din Polonia, Transilvania, Ungaria, Serbia, Imperiul Habsburgic şi marile case ducale germane, aparţinătoare de Sfântul Imperiu, cu case nobiliare franceze (în secolul al XVIII-lea), existând şi înrudiri cu case princiare din Rusia ( prin copii lui Ştefan cel Mare din prima sa căsătorie, cu o prinţesă rusă!).
Ceea ce v-a spus acum este "un fel de istorie" care nu se spune în cărţile de istorie oficiale! Pentru că, nu-i aşa, istoria este oficială şi ... neoficială!... Ca toate câte sunt pe lumea asta, unele lucruri se spun, altele nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu